pe bookhub.ro

Jurnalul pierdut pune în evidență, la modul ideal, portretul interior al unui t năr din categoria rară a creativilor. Paradoxal, mediul literar în care ajunge îl ajută și îl încurcă în același timp. Îi hrănește temerile, provoc ndu-i o anxietate severă, îl predispune la reacții radicale, de apărare a conștiinței sale de om t năr, vulnerabil prin idealism. (…) Reconstituit cu grijă, Jurnalul pierdut este un document de viață personală, absolut autentic, cu toată doza sa de ficțiune. Este genul de carte care te ajută să înțelegi cum funcționează un tip de mentalitate devastator pentru tot ce este valoros, adevărat, aparte. Dacă ar fi avut timp să scrie și proză, Labiș ar fi avut toate calitățile necesare, în primul r nd un suflu epic care pătrunde, freatic, și în versurile sale, 9095 dintre ele publicate (nu cele scrise!), despre „lupta cu inerția”. Și asta înțeleg, mai presus de toate, din Jurnalul excelent recompus, la granița fragilă dintre documentare și închipuire, de către alt poet-prozator remarcabil.