în Observator cultural, nr. 1115

Romanul cu noul său titlu rom nesc este chiar foarte simpatic. Nu pentru că lumea este percepută prin prisma a trei generații de urși – bunica lui Knut, ursoaică polară originară din URSS, apoi o altă poveste, a Toscăi, mama lui Knut, o ursoaică artistă de circ, și ultima, cea a ursulețului Knut, povestită din perspectivă proprie. Cum și prin Rom nia urșii – că sunt ei la zoo sau umblă ca vodă prin lobodă, pe unde apucă să ajungă, tot căut nd de m ncare – și ursuleții (în filme sau de pluș) sunt iubiți deopotrivă, romanul se citeș­te cu multă plăcere. Urșii, ca urșii, dar și o întreagă umanitate se derulează prin fața ochilor noștri. Yoko Tawada decupează bine dintr-o realitate în mișcare și croșetează abil acest mix de înt mplări.