Proza lui Dan Lungu are umor și de aceea cred, este irezistibilă. Evident, dincolo de r s e pl nsul, hazul e de necaz, fiindcă în lumea analizată fin, cu echilibru și reflecție morală, aproape nimic nu este constituțional, dimpotrivă, lucrurile stau, la fel ca în societatea caragialescă perpetuată p nă astăzi, „curat constituțional”. Perioada alegerilor este frăm ntată, bun prilej de anecdotică. (…) Șoferul din Oz este romanul unui personaj care are măreția lui morală, în afară de cea fizică. Grăsanul este un om simplu și fundamental cinstit, nevoit să trăiască printre indivizi periculoși, putred de bogați, pescuitori în apele mereu tulburi ale unei tranziții sociale fără sf rșit. În plin scenariu de tip La Piovra, șoferul de taxi își găsește salvarea într-un vis: să aibă casa lui, liniște și un trai fără prea multe griji alături de femeia iubită. Și să mestece într-o curte, la țară, din c nd în c nd, într-un ceaun cu magiun de prune, ca să nu se afume „povidla”, în care se adaugă și nucă, totul numai bun de pus în borcane, pentru iarnă.
