Cercul inchis este, prin urmare, romanul dezamagirilor maturizarii, urmarind, cu asiduitatea victorienilor Charles Dickens si George Eliot (daca ar fi sa fac doua filiatii culturale, tot in spatiul anglofon) modul in care marile sperante se transforma, ultimativ, in marile depresii. Dincolo de destinele protagonistilor, Cercul inchis metafora din titlu se refera, la prima vedere, la un fapt concret din interiorul romanului: Paul Trotter este membru al unui asa-zis <>, format din oameni de afaceri si politicieni, cu intilniri regulate si cvasi-secrete, sugestie a unei realpolitik, derulate, cu precadere, in spatele usilor inchise; totusi, trimiterea mai subtila pare a fi la grupul, ipotetic, <>, in care se desfasoara drama deziluziei individuale si colective si care functioneaza ca model <> al universului <>) teleobiectiveaza si destinul comunitar. Textul are macar trei componente de <> asa-zicind <>, mergind pe reflectarea, in viata personajelor, pe rind, a falimentului industriei de masini autohtone in Marea Britanie si preluarea ei de catre Germania (episodul inchiderii uzinei din Longbridge, cu toate traumele psihologice si jocurile politice pe care le declanseaza in roman, e o aluzie la acest fapt), a tragediei americane de la World Trade Center (ca simbol morbid al debutului unei noi ere, descinsa din recuzita butaforica a <> apocaliptici, era prezumtiv singeroasa) si a inceputului razboiului irakian (ca premisa a disparitiei suveranitatii Angliei in politica internationala). Ele accentueaza starea de <>, de <>, pe care Coe o acrediteaza la un nivel subliminal. Deceptiile si nostalgiile vietii nu reprezinta apanajul prin excelenta al individului supus timpului, ci si fenomenalitati istorice, rasfrinte pe palierul de manifestare a unor intregi colectivitati. <> personale merg in paralel cu <> comunitara, in care se reflecta aidoma frunzelor in apa unui lac gigantic.