în revista Orizont, nr. 6

Preocupat de onirism și de universuri plurale, investigate în studii academice sau în jurnale de vise (Oniria și Acedia), Corin Braga explorează lumile alternative printre ochiurile unei naraţiuni labirintice și multistratificate: cu Ventrilocul (Polirom, 2022) încheie tetralogia Noctambulii, din care fac parte Claustrofobul (1992), Hidra (1996) și Luiza Textoris (2012). Concepută ca formă de cunoaştere, ficţiunea completează instrumentarul teoretic și arsenalul cultural pe care le stăp neşte scriitorul. Mai exact, imaginarul atinge plexurile, punctele de tensiune și contrastele dintre luciditate, vise catalizatoare şi coşmaruri constr ngătoare. (…) Barocă și lucid-abisală, naraţiunea e construită în pliurile dintre interfeţe și intertexte, cu o frază care comunică tensiunea lichidă a existenţei plurale și a submersiunii în spaţii / timpuri paralele (Clusium/ Cluj, Beszterce/ Bistriţa). Deși unele broderii descriptive și excursuri tehnice îi îngreunează curgerea, form nd un baraj artificial, realitatea instabilă se desface în f șii hipnotic încrucișate — proces continuat dincolo de finalul unei naraţiuni care înaintează, spiralat, spre nivelul metalimbajului. Ca ambitus epic, tetralogia onirică a lui Corin Braga e unul din proiectele serioase de după 1990, alături de trilogiile încheiate de Gabriela Adameșteanu, Caius Dobrescu și Nicolae Breban. Tematic, e un proiect unic.