10 minute… seamănă puțin la construcție cu Palatul puricilor: înmănunchează nenumărate povești și vieți, relatate cu un umor c nd sceptic, c nd empatic, cu deosebirea că ceea ce leagă aici toate astea nu e un loc, ci o persoană în curs de dizolvare. În spatele poveștilor spuse ale personajelor se mai află unele, secrete. Cum e povestea tabloului din încăperea de primire a clienților bordelului, m ndria patroanei. Tabloul îl înfățișează pe sultanul Abdul-Aziz, cel ce ar fi încuviințat demult, în persoană, înființarea bordelului. Un client patriot-moralist îi atrage atenția patroanei că nu se cuvine ca portretul venerabilului sultan să at rne într-un bordel. Femeia îl dă jos, dar pune în loc un tablou cu flori, ceva mai mic, astfel că umbra sultanului răm ne pe perete, iar ea îi recomandă după un timp clientului patriot serviciile unei tinere lucrătoare care tocmai a contactat o boală venerică, înc t ar fi trebuit să intre în carantină. Romanul, care abundă de asemenea povești cu secrete, ia în ultima parte o turnură de thriller, precipit nd lucrurile, înainte de limpezirea finală. Cred că, la ora asta, anglo-turcoaica Elif Shafak e una dintre cele mai de seamă scriitoare ale lumii (…).
