În revista Orizont, nr. 6, iunie 2022

Nici nu știi ce anume îți provoacă at ta plăcere intelectuală [citind cărţile lui Andrei Oişteanu]. Să fie la mijloc știința de carte a autorului? (De unde scoate omul ăsta at ta informație pe bandă rulantă, de unde at tea citate ce‑i ies lui în cale tocmai la momentul potrivit, ivite din cotloanele propriei sale memorii prodigioase, sau din cotloanele bibliotecilor parcă de nimeni cercetate înaintea lui?) Să fie de vină frumusețea fără cusur a demonstrației, simplă, elegantă și concentrată ca o teoremă matematică? Sau poate expresia lapidară, justă, fără pic de emfază – și cu at t mai eficace? Să pui plăcerea lecturii pe seama inteligenței vii? Sau poate că mai degrabă îți plac umorul, moderația, emoția reținută, umanismul profund, ca un bas ce acompaniază linia melodică a eseului? Toate sunt acolo, în pagina lui, și niciuna mai mult dec t e necesar. [...] Aproape fără să prindem de veste, opera lui Andrei Oișteanu s‑a ridicat în cultura rom nă impunătoare ca monument în adevăratul sens al cuv ntului dintr‑o serie lungă de acum de cărți de primă m nă.