Am r s copios. Am r s în hohote. Am citit pasaje în voce tare pentru ca soțul meu să descopere firidele societății rom nești prin personajele alambicate, ciudate, bizare, pe care le-a creionat autorul. Practic,Răpirea Parisiei și alte povestiri reprezintă o sumă de fabule sau scenete tragicomice urbane, impregnate cu multă satiră și cu o aciditate care străpunge carapacea aparențelor pe care ni le-am tot clădit.
Mihai Găinușă are un stil în care pare să se fi amestecat c te puțin Caragiale și La Fontaine, doar că într-o formulă cu upgrade (vorba angajatului perfect din multinaționale) pe tot ce înseamnă bizarul societății rom ne: nepotism, corupție, conspirație (poate că asta ar fi o altă transforme miraculoasă a vechiului ospitalitate, tradiție, mister – sloganul mioritic al poporului nostru). În cele 13 povestiri (o fi un semn că și-a ales autorul această cifră sau e doar încă un fel de a ne arăta cov rșitoarea dominație a tradiționalismului), autorul reușește să ne pună în scenă personaje diametral opuse, unite toate doar prin maniera ciudată cu care aceștia operează în viețile lor profesionale sau personale. Avem polițiști corupți cu duiumul, bărbați avari, femei trecute de prima tinerețe gata să seducă pe oricine pentru încă un strop de egocentrism, bătr ni care mimează senilitatea. Tot acest carusel de personagii este descris și amplasat într-o serie de evenimente care s-ar putea, la prima vedere, să fie imagini desprinse din cotidianul nostru. (…) Răpirea Parisiei și alte povestiri este un tablou incisiv, tăios, dar, în același timp, simpatic despre funcționarea societății rom ne, despre problemele acesteia și despre metehnele noastre cu care ne tot ducem veacul. Sunt sigură că se va bucura de atenția publicului dornic de escapism literar.
