în Rom nia literară, nr. 23/2022

Originala cercetare a domnului Baumgarten ne aduce numeroase contribuții valoroase, dintre care mă rezum la patru. Căutarea „clarității și a distincției“ metodologice nu tinde să resuscite firmamentul platonic, ci ne ghidează pe cărarea îngustă a unei teorii a golurilor, către simplitatea complicată a înțelepciunii. Demersul întreprins deschide dosare contemporane, ecologice (coexistența naturii și a ambalajului-rest), civilizaționale și ne propune, în condițiile unei relații inedite între rest și uitare de sine, „reg ndirea necesară a fundamentelor“ noastre epistemice și ontologice. Impresionează, de asemeni, calitatea întrebărilor secundare, adevărate poteci tăiate în materia cărții, rămase deschise ca resturi ale cursului argumentativ principal: „e posibilă o altfel de g ndire predicativă?“, „cum poate fi ceva foarte simplu?“, ș.a. Pe ultimul său cerc de generalitate, mesajul împlinește o legitimare a exercițiului filosofic, căci invită la necesarul pas înapoi din lumea grăbită și la contemplarea spectacolului g ndirii care umple materia și forma. Este, oare, aceasta, un mod de negare a vechii cunoașteri exhaustive, sau numai prima frază a unei cuprinderi mai mari?