Cel mai recent roman al lui e ușor de citit, dar greu de digerat. Scris la persoana înt i, stilistic impecabil, Vremea tatălui te face să te întrebi de ce mai stai în Rom nia, dacă nu ești hoț, corupt, aurist sau boschetar. Și ți se cam face rău citind ce scrie personajul lui P.B. Rar mi-a fost dat să citesc un roman at t de grotesc-negru. Nici măcar Teodor Mazilu, autorul celebrei interogații: „Poate fi omul at t de ticălos?“, cu răspunsul sec: „Poate!“, nu și-a împins textele către negru într-o at t de mare măsură. (…) Pentru cine nu (mai) vrea să recunoască Rom nia reală, probabil că romanul lui Petre Barbu va fi un motiv de depresie. Cine e dispus să renunțe la schizoidia națională și n-are de g nd să-și ia tălpășița îl va căuta pe autorul Vremii tatălui să-i ceară autograf fiindcă i-a adus aminte să se revolte.
