în Observator cultural, nr. 1111

Pentru generațiile tinere de cititori, relatarea ororilor perioadei comuniste reprezintă păstrarea memoriei și respectului față de toți cei ce au suferit în acele timpuri. De aceea, poveștile de viață precum cea a domnului Theodorescu – personajul principal al romanului Tatăl meu la izolare –, care compun, piesă cu piesă, puzzle-ul îngrozitor al uneia dintre cele mai întunecate perioade ale istoriei noastre, trebuie aflate de cît mai mulți oameni. Valoarea artistică a romanului se îmbină cu cea documentară, aduc nd în fața noastră o viață zbuciumată, trăită în niște vremuri și mai zbuciumate. Pentru mine, at t fresca socială a anilor ʼ50, în care încrederea în cel de l ngă tine era inexistentă, iar incertitudinea și nesiguranța domneau peste tot (la muncă, dar și în cercurile de cunoscuți), c t și pedepsele aplicate de către regimul comunist au construit un tablou tragic, în care personajul principal reușește să supraviețuiască în ciuda numeroaselor încercări. Pentru a nu repeta greșelile predecesorilor noștri, orice demers de înțelegere a epocii prezentate poate fi condiționat de o profundă cunoaștere a surselor istorice, biografice și literare, regăsite toate în romanul Tatăl meu la izolare de Cristian Teodorescu.