în Suplimentul de cultură, nr. 774

Ceea ce e distrus renaște, uneori, prin scris. Forța literaturii pe care scriitoarea și jurnalista Karina Sainz Borgo, născută în Caracas, Venezuela, o propagă în întreaga lume odată cu romanul său de debut, La Caracas va fi mereu noapte, e o mărturie în acest sens, una de care prezentul are nevoie mai mult ca oric nd. (…) Nu există speranță în car­tea care își cucerește cititorii tocmai printr-o forță neasemuită a scrisului, prin reasamblarea unei realități crude pe care am putea fi nevoiți să o trăim și noi. Totul, în cartea Karinei Sainz Borgo, e uluitor de puternic și incredibil de aproape. (…) Romanul, în sine, devine unul dintre acele cantos del pilón, „o muzică a femeilor“, compusă din „tăcerile lor tărăgănate de mame și văduve, care nu se așteptau la nimic pentru că nu aveau nimic“. Nu mai există legături și nici amintiri. Totul vorbește despre o pierdere care se poate extinde, care se poate propulsa oric nd dincolo de noi și noi granițe pentru că pierderea umanității riscă să devină universală. Și to­tuși tocmai romanul în sine e dovada unei speranțe care nu a pierit, a unui glas care, în mijlocul pră­bușirii totale, crede că se mai poate salva ceva. Cu o voce puternică și sigură, cu sabia aspră a justiția­rului, Karina Sainz Borgo scrie istoria de partea celor învinși, printr-un roman fără egal.