în Dilema Veche

După un ocol publicistic cu o poveste pentru copiii contemporani, Dan Lungu pare a se întoarce la problematica „realistă” care l-a consacrat. Instrumentele narative sunt aceleași ca-n Fetița care se juca de-a Dumnezeu sau ca-n P lp iri, de pildă, și sunt la fel de eficiente estetic, doar decupajul Rom niei de azi e altul. Și-n Șoferul din Oz se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată. (…) Noul roman al lui Dan Lungu e o panoplie de lumi interconectate, într-un joc parodic de-a normalitatea. Finalul său apoteotic confirmă esența profundă a halucinației cotidiene: ea e însăși realitatea brută, una în care colcăie haotic mulțimea de vieți paralele ale personajelor, care mai de care mai greu de înțeles. Din ele, nici un șofer din Oz nu te poate scoate, oric t ai spera. Fiecare se salvează cel mult pe sine.