în Cațavencii

La doar c țiva ani de c nd Facebook devenise o afacere de succes mondial, care ușura comunicarea între oameni, la care subscrisese o treime din populația globului și avea un prestigiu at t de mare înc t utilizatorii menționau în CV-uri că aveau conturi aici, firma lui Zuckerberg era amenințată cu spargerea în bucăți. Ba chiar ajunsese să fie învinuită că ar fi fost un inamic al democrației. Cum se putuse înt mpla una ca asta? Răspunsul din Un adevăr neplăcut e că Zuckerberg, obsedat să crească numărul de utilizatori și timpul pe care aceștia îl petreceau pe FB, se făcea că n-aude avertismentele venite din partea directorilor companiei și îi concedia pe cei ce nu i se supuneau orbește. Suspiciunea devenea tot mai sufocantă fiindcă angajații „dădeau din casă“ la presă, și de unde în primii ani a fi angajat la Facebook era un motiv de m ndrie, se înmulțeau demisiile, chiar și printre cei ce aveau funcții strategice la firmă. Se retrăgeau p nă și prieteni apropiați ai directorului general Zuckerberg, cei cu care el pornise la drum. Pentru insuccese și pentru pericolele care-i amenințau compania, fondatorul căuta și găsea țapi ispășitori. Reformele admise de directorul general sunt puține și făcute fără tragere de inimă. Și totuși, constată în final autoarele cărții, această uriașă afacere de făcut bani e prea puternică pentru a fi destructurată, chiar dacă autoritățile de reglementare sau Zuckerberg însuși ar decide să pună capăt experimentului Facebook.