(…) reușește să facă Robert Șerban în volumul său Oameni în trening, un fulminant mix de proză scurtă, în care se amestecă uzualul și anormalul, cutuma și exuberanța. Oameni în trening e un soi de frescă urbană, în care fiecare istorie pare a fi demnă de ecranizare. Cineva fumează iarbă și r de p nă în buza morții, altcineva îndreaptă morții amorțiți, lăs ndu-i la înmuiat – imaginile se schimbă fără preget, iar naratorul ne aruncă pe noi, cititorii, dintr-o extremă în alta, scoț nd la iveală frici sau relief nd virtuți. O să mă încumet să afirm că Rom nia este definită prin acești Oameni în trening, care reprezintă ființe atemporale, fără v rstă anume, dar cu destine tragicomice, unii plecați, alții veniți, doar peisajele se schimbă cu o viteză de invidiat. Robert Șerban își cucerește cititorul. Nu, nu așa, îl face să vrea să-l citească. Cu fiecare nouă istorie, îi creează dependență. (…) Sarcasmul sănătos cu care jonglează naratorul alături de o doză propice de umor și o rațiune la rece – toate se amestecă, cre nd un melanj.
