în Observator cultural, nr. 1105

Femeia de marțipan este un roman relativ subțire, în care se înt mplă foarte multe lucruri, se perindă varii personaje, prin care sunt plasate strategic o serie de inserții culturale în special în trecerea unor frontiere în drumul spre Basel. (…) Chiar și într-o proză cu un fundal mai serios, precum cel al unor crime, personajele lui Radu Țuculescu răm n burlești și sunt înscenate cu tact regizoral, într-un timp deopotrivă actual și mistic, unde totul e posibil și prejudecățile nu-și au locul. Încă din primele pagini pășesc ca pe o mare scenă toți actorii principali, care se mișcă simptomatic, vin și pleacă, apar și dispar exact la momentul potrivit pentru a completa povestea femeii de marțipan, asemenea experienței dintr-un escape room, c nd trebuie să pui cap la cap toate informațiile pentru a evada. Descrierile sunt succinte și foarte bine plasate de fiecare dată. Vorbim despre spiritul de observație al unui prozator cu experi­ență regizorală, care pare că lasă scena deschisă tuturor pentru un show continuu de măști, caractere, situații ce se influențează reciproc ca într-un joc de domino. Astfel, după ce cade o piesă, celelalte îi urmează și dezvăluie imaginea de ansamblu.