Femeia de marțipan este un roman relativ subțire, în care se înt mplă foarte multe lucruri, se perindă varii personaje, prin care sunt plasate strategic o serie de inserții culturale în special în trecerea unor frontiere în drumul spre Basel. (…) Chiar și într-o proză cu un fundal mai serios, precum cel al unor crime, personajele lui Radu Țuculescu răm n burlești și sunt înscenate cu tact regizoral, într-un timp deopotrivă actual și mistic, unde totul e posibil și prejudecățile nu-și au locul. Încă din primele pagini pășesc ca pe o mare scenă toți actorii principali, care se mișcă simptomatic, vin și pleacă, apar și dispar exact la momentul potrivit pentru a completa povestea femeii de marțipan, asemenea experienței dintr-un escape room, c nd trebuie să pui cap la cap toate informațiile pentru a evada. Descrierile sunt succinte și foarte bine plasate de fiecare dată. Vorbim despre spiritul de observație al unui prozator cu experiență regizorală, care pare că lasă scena deschisă tuturor pentru un show continuu de măști, caractere, situații ce se influențează reciproc ca într-un joc de domino. Astfel, după ce cade o piesă, celelalte îi urmează și dezvăluie imaginea de ansamblu.
