Erich Auerbach, François Fénelon şi W.G. Sebald sunt cei trei scriitori cărora Mendelsohn le dedică c te un capitol din Trei inele. În fapt, el face ceva mai mult: leagă trecutul de viitor pomenind prezentul prin intermediul poveștilor de viață ale celor trei, stabilind punctele comune at t la nivel de preocupări de studiu, c t la nivel de istorii personale. Toți trei au ceva în comun cu Mendelsohn și nu mă refer la pasiunea pentru operele lui Homer. Dacă veți citi cartea (vă asigur că veți fi imuni la zgomotul lumii preț de c teva ceasuri), veți fi surprinși să găsiți fire invizibile care duc povestea mai departe și, surpriză, se împletesc firesc cu firele poveștii de viață a lui Mendelsohn. (…) o hermeneutică profundă, dar nu greoaie, personalizată, dar nu personală, care ne determină să plonjăm într-o lume pe care o credeam pierdută demult.
