în Observator cultural, nr. 1104

Nu avem o simplă prezentare cronologică a evoluției circulației știrilor, informațiilor și nici doar o relatare/evocare/transmitere a înt mplărilor prin lume, ci o atentă analiză a acestui proces. Din Antichitatea greco-romană la noile rețele de socializare. De la papirusul egiptean și h rtia inventată de chinezi la rețelele sociale, la internet și smartphone-ul de azi. Cum ne informăm? Răspunsul e dat prin secole de istorie universală. De la vorba dusă de către negustorii evrei pe Drumul Mătăsii la porumbeii și st lpii de telegraf care au făcut lumea, nu știm dacă mai bună, dar mai altfel, în orice caz. Palpitante istorii și povești la care Attali ne face părtași. Mai aflăm c te ceva, mai învățăm c te ceva, ne punem întrebări, la r ndul nostru, și ne dovedim dubitativi și neîncrezători. Și, totuși, concluzia acestui studiu e explicitată într-o jumătate de filă (p. 278): „Să ne facem timp ca să nu ne informăm. Să nu te informezi constituie, uneori, cea mai bună modalitate de a te pregăti pentru o bună informare, pentru a acționa mai bine. […] Să citim cărți, să ne facem timp pentru meditație, pentru conversație cu oameni reali, fără să mai fim conectați, să dăm fr u liber imaginației, visării, reflecției“. Nu sună frumos îndemnul lui Jacques Attali?