în Observator cultural, nr. 1103

Pescărușul de la geam a fost singura mea carte posibilă în anii de pandemie, dar o carte de care am avut și nevoie: consemnam un ciob de realitate, într-un mod benefic. (…) Observația – mutată în scris de această dată, deci mult mai atentă – a însemnat concentrare pe prezent, pe ceva real, palpabil, viața de sub ferestrele mele. Un exercițiu benefic, care te ține departe de v rtejul g ndurilor rele. Faptul că scriam o carte m-a pus bine la treabă: am citit mai mult despre păsări, am înțeles un pic mai bine ce e cu ele, am descris pentru ceilalți. Conștientă că sunt doar un amator și că nu scriu o carte de specialitate, ci un soi de documentar, o poveste adevărată, așa cum se vede ea dintr-un punct fix: de la fereastră. A fost ceva inedit pentru mine, sper să fie și pentru cititorii mai puțin obișnuiți cu asemenea cărți.