în revista Euphorion

Stăp nă pe dosarul „politic” al lui Blaga, Marta Petreu e scrupuloasă și-n nesiguranță, pe care și-o recunoaște în notații de felul: „se pare că” etc. În discursul de apărare a subiectului, implicit de acuzare a martorilor mincinoși, domină codurile etic, subiacent juridic, cu totul accidentală fiind ironia poetică mai degrabă expresiv-lămuritoare: c nd (d)enunță faptul absurd de „a citi trecutul în s mburi de corcodușe”. Marta Petreu nu evită polarizări, la prima vedere surprinzătoare, în apărarea, de forță, etic-ideatică, a lui Blaga. În timp ce G. Călinescu, citind stupefiant un scriitor sămănătorist printr-o „o gafă de proporții”, Z. Ornea e doar pur și simplu „marele istoric al ideologiilor din Rom nia modernă”. Abordarea constantă, ușor de constatat, este cronologică, ca atare și narativă (chiar titlurile secvențelor sunt narative, nu ideatice ori conceptuale), abia apoi studios-tematică. Dar temeiul teoretic nu lipsește. Compoziția se circumscrie calendarului istoric: anii 1934-1940; sept. 1940-sept. 1944; oct. 1944-mai. 1961. Se adaugă cercetarea politică și literară a piesei Avram Iancu și două anexe despre Cercul literar de la Sibiu și Memoriul lui Blaga către partidul declarat muncitoresc la putere. Nu se cade uitată o bibliografie îndestulată, la dosarul, în orice sens greu, al lui Blaga, convingător expus ideologic, posibil în linia lui Adrian Marino. Epilogul cărții fixează un Blaga „apolitic”, creator autonom, „Prizonier în propria lui creativitate” (potrivit spus), tocmai de aceea provocator, mai cur nd inabil social, atent la capacitățile rațional-afective și nu la opțiunile politice ale semenilor, st rnindu-le, la suprafață involuntar, neînțelegerea, expunerea la trăncăneală invidioasă și furioasă. Autoarea îi prevede apoliticului, celui at t de disproporționat pățit în viață și operă, și o prelungire postumă a născocirilor, altfel spus a (anti)mitizărilor. Răm ne departe în cultura rom nă orizontul dezbaterilor nepolitizate.