Volumul lui Horia Corcheș pulsează de sensibilitate, indiferent dacă privirea se întoarce spre un trecut ce se vrea recuperat sau spre imediat. Umbra a ceva pierdut sau doar presimțirea acestui ceva provoacă aceste cartografieri ale unor momente din viață, reflect nd interiorități angoasate sau doar exacerbate, plasate într-un timp și într-un spațiu ce nu generează nicio distanță între universul personajelor și realitatea cititorului. Firescul acestor vieți în care se întrezărește o tulburare ce perturbă liniaritatea existenței cotidiene, acea fisură care persistă indiferent de ceea ce va urma și naturalețea consemnării sunt liniile de forță ale povestirilor din O rochiță galbenă, ca o lăm ie bine coaptă.
