pe adevarul.ro

De ce am ales titlul cărţii mele Niciodată singur? În întrebare găsiţi şi răspunsul care m-a determinat să aleg o carieră de teatru: ca să nu fiu singur. Copil fiind, stăteam ore în faţa oglinzii şi jucam scene pentru mine, spectatorul din oglindă, ca să fim doi. Atunci mi-am dat seama că, în teatru, oglinda sunt ceilalţi, spectatorii care vin să ne vadă şi noi pregătim pentru ei ceva minunat, ca să celebrăm împreună. Afară era frig şi întuneric, în teatru era lumina. Deşi caloriferele erau deseori reci în comunism, căldura o suplineam prin suflul nostru. (…) În pandemie, fiecare dintre noi a căutat ceva să poată supravieţui, să-şi ocupe timpul. Am decis să fac nişte portrete ale unor artişti pe care îi respect ca să mă inspire şi să-mi dea încredere în forţa artei de regenerare. Am ales personajele cele mai distincte, artişti-prieteni cu care am lucrat în teatru sau în operă, sau alţii de la care am „furat“ meşteşugul, dar mai ales am admirat în ei cum au devenit nu doar celebri, ci şi modul în care au evoluat să devină oameni maturi şi remarcabili.