(…) în romanul despre înt mplările ticălosului de Cicikov, Gogol încearcă să descopere ce ascunde „enigmaticul suflet slav“, cum ziceau mai t rziu Ilf și Petrov. Gogol nu e deloc înc ntat de ceea ce dibuie în profunzimile menționatului suflet al Rusiei profunde. Legenda cu grijă întreținută despre cumsecădenia, cinstea, hărnicia și lipsa de vicii a rusului din provincie se sparge, bucată cu bucată, în romanul lui Gogol. Ca să-și vadă romanul trecut de cenzură, autorul Nasului voia inițial să-i dea titlul folosind numele protagonistului, ca să nu-și imagineze paznicii literaturii ruse că în categoria sufletelor moarte ar putea intra și notabilitățile vii de provincie. (…) În proiectul lui Gogol, Suflete moarte ar fi trebuit să aibă trei părți, ca Divina comedie. (…) Din pricina unei crize religioase, Gogol a pus pe foc prima și a doua variantă a așa-zisului Purgatoriu. Despre cuprinsul celui de-al treilea volum, Gogol n-a lăsat nici o însemnare. Astfel că nu știm nici cum ar fi trebuit să arate paradisul de pe teritoriul Maicii Rusia. Ne-a rămas doar parodia Infernului.
