Romanul lui Tudor Ganea Cazemata (Editura Polirom, 2016) ne dezvăluie o lume care îmbină fantasticul de esență folclorică și fabuloasă cu un realism dur, cenușiu, al unui mediu urban mizer, concupiscent. (…) Discursul narativ alternează confesiunea cu relatarea, aduc nd în prim-plan ființe fantastice alături de personaje rău famate, povești de iubire alături de izbucniri pătimașe, carnale, într-un amestec de realism cu accente naturalist-lombroziene și o atmosferă balcanică, propice poveștilor individuale sau colective. (…) Ritmul insolit al relatării este anulat de forța thanatică a necunoscutului care întărește ambianța vesperală a cazematei ce tronează la confluența dintre mentalități sau dintre poveste și memorie.
