pe semndincarte.ro

(…) poveste care concentrează nu doar dimensiunea fantastică a unui fapt cotidian neobișnuit, ci și starea de lucruri a unei lumi mobile, polimorfe, închise, o lume cu trasee repetitive sau blocate, din care oamenii vor la un moment dat să evadeze. Și cred că aceasta e interpretarea cea mai potrivită a parabolei narative pe care, sub forma unui text de nici 150 de pagini, ne-o propune un autor deloc străin de categoria supranaturalului. Căci nu poți îndura cu demnitate prea mult timp colcăiala unui loc în care aproape numai cei răi „înainte” au avut de c știgat „după”, unde libertatea de a spune adevărul suferă din plin ingerințele incompetenței și ale politicului, unde copiii sunt lăsați de părinți în grija altora pentru a c știga mai mulți bani, iar răul, în ce are el mai întunecat, pare să prolifereze în cele mai necunoscute forme. Dar ce faci ca om at t de ancorat în logica realului c nd unul dintre interioarele părăsite te atrage iremediabil după ce le-ai explorat fără prea multe răspunsuri? Ce faci c nd îți sur de unul dintre obiectele care au aparținut, c ndva, celor dispăruți? Ce faci c nd te hotărăști, deodată, că vrei și tu o schimbare radicală în existența ta rutinată și fără viitor? Și ce faci c nd însăși identitatea ta cere o transformare fără întoarcere, c nd chiar misterul pe care-l investighezi te înghite, bucată cu bucată, fără să poți lăsa celorlalți vreun mesaj justificativ?