(…) în Pescărușul de la geam am experimentat într-un mod diferit senzația pe care ți-o dă libertatea. Familia de pescăruși ne dă, prin intermediul Veronicăi D. Niculescu, o lecție de umanitate, fiindcă nimic nu e mai uman dec t sacrificiul, bucuria de a trăi, zborul (fie el și imaginar), nevoia de hrană, de lumină, de apă, de atenție, de fidelitate, de iubire, de grijă față de „puii” tăi și de cea care-ți este alături, cum se spune, la bine și la rău. Și, peste toate, este un exemplu de știință a supraviețuirii, de adaptare la condiții improprii, de capitulare instinctivă în fața nevoilor celui apropiat. Este vorba, una peste alta, despre curaj, empatie și spirit de sacrificiu. Și, nu în ultimul r nd, despre libertate, elementul esențial în poveste. (…) Este greu să atingi simplitatea într-o operă literară. Obținută cu naturalețe, complexitatea simplității, dacă mă pot exprima astfel, nu poate fi dec t structura care ține laolaltă celelalte elemente din care e compusă povestea. Iar autenticitatea, la care se ajunge la fel de greu, e dată de acel credo din citatul de la început. Am avut libertatea de a alege să citesc această carte care m-a înc ntat. N-am simțit nicio clipă că sunt „v nat”, „agățat”, „prins de la prima frază”. M-am transformat firesc într-un cititor din ce în ce mai atent. Unii autori aleg metode mult mai sofisticate de a ajunge la emoție și la adevăr. Veronica D. Niculescu a ales naturalețea, simplitatea, discreția. Cum a reușit asta, veți afla doar citind cartea.
