în Rom nia literară, nr. 4/2022

În Niciodată singur, observ viața altora ca și cum ar fi putut fi viața mea. E un exercițiu de admirație pentru artiști din zonele artei și ale spiritualității și o regăsire cu mine însumi. (…) Ca mulți alții, de multe ori în timpul pandemiei m-am simțit singur. Pentru doi ani nu am lucrat în teatru și mi-a lipsit, deoarece am fost atras din tinerețe de teatru tocmai pentru a fi împreună cu alții. În clipe de deschidere sau de generozitate (ca să folosesc expresia dumneavoastră) descopăr, iar și iar, că de fapt nu suntem niciodată singuri: ne plimbăm prin pădure și pădurea e plină de vibrații, acasă suntem împreună cu ai noștri, avem cărți, ascultăm muzică. Iar cei care credem în Dumnezeu ne simțim deseori împreună și protejați. Portretele pe care le-am creionat în Niciodată singur m-au ajutat enorm să fiu conectat, să fim împreună.