Radu Țuculescu revine în forță cu Femeia de marțipan, un roman în care cotidianul este prins în mrejele basmului, fapticul îi conferă un suport oniric aventurii iar elementul geografic îi imprimă cărții o culoare locală și un pitoresc fantast. Un regal de mister și aventură generează un periplu prin spații culturale unde apar și dispar ființe, pe c nd legendele, castelele sau piețele publice par înconjurate, în permanență, de un aer atemporal și enigmatic. Totodată, înt mplările se derulează alert, în timpul zilei sau al nopții, care, contopindu-se, s-ar zice, la un moment dat, întrețin, în mod ireal, imaginea realismului clarobscur al lui Caravaggio, proiectată într-o atmosferă ușor desprinsă din Chirico. Cu toate acestea, în lumea descrisă mai sus, din care nu lipsește nici încercarea labirintului (Mircea Eliade), în spirit borgesian, înt lnim și destule elemente absurde și grotești, a căror asociere, așa cum afirma și teoreticianul Wolfgang Kayser, nu exclude tragicul.
