Mai înt i, cititorul de toate v rstele e tentat să privească prin ferestre spre intimitatea de dincolo. Urmărim scene din viața unor personaje, p ndim cu voluptate după o perdea narativă, invadăm g nduri, asistăm la confesiuni rostite sau nerostite, căci a privi dincolo de ferestre e provocator și tentant. Veronica D. Niculescu schimbă însă minunat perspectiva, dinspre interiorul str mt în care ne-a închis experiența neașteptată a pandemiei, spre lumea exterioară de dincolo de fereastră, în care viața curge nestingherită. Acolo, Grégoire și Fiona au propria poveste, derulată lent, în ritmul nestingherit al fiecărei zile, integrată între poveștile altor păsări care călătoresc, descoperă, zidesc cuiburi, aduc pe lume pui, trăiesc drame, dispar, încearcă emoții și privesc, din c nd în c nd, cu prietenie, prin fereastra dincolo de care povestitorul și cititorul își exersează, contemplativ, virtutea răbdării. (…) Un epilog, un tabel cronologic și c teva fotografii (pentru profesorul de rom nă un minunat pretext de a sublinia relația dintre tipurile de texte!) întăresc impresia de viață autentică pe care o caută cititorul adolescent care, atras în această capcană a țesăturii de real, fără a deveni o pradă, va fi, cu siguranță, așezat pe drumul răbdării de a vedea, de a trăi și de a înțelege. Pentru cititorul matur, cu răbdarea lecturii exersată, nu e nici măcar o umbră de îndoială: se declară prizonier, de bunăvoie, într-o poveste frumoasă prin idee, emoționantă prin spunere și esențială prin sens.
