pe ziarulmetropolis.ro

(…) proza scurtă, cu toată libertatea și rigoarea ei, confirmă talentul de observator al unui creator care știe să surprindă universuri. De la Un baladist de altădată, primul text din acest volum cuprins de nostalgie, la Violonceliști, ultima dintre cele cinci povestiri scrise la persoana I, prinde contur o declarație de dragoste pentru muzică. Cele două au at t de multe în comun și unesc contrariile, ceea ce prozatorul surprinde ca nimeni altul: cum lumina nu poate exista fără umbră, nici dragostea nu pare să existe fără ură, nici frumosul fără ur t. Citiți, deci, aceste nocturne, cu muzicalitatea lor at t de at t de delicată, și o să vă reîntoarceți la muzică, o artă care face existența mai suportabilă.