După ce și-a făurit un profil poetic distinct, lesne recognoscibil, de un subiectivism pe deplin asumat, Robert Șerban a simțit momentul unei ieșiri în largul literaturii de o altă natură față de cea din volumele sale de versuri. Oameni în trening reprezintă nu doar volumul de debut al lui Robert Șerban în proza scurtă, ci și încă un experiment de succes, dar cu totul diferit, după cel desfășurat în Poemul curcubeu. (…) Lumea din prozele lui Robert Șerban e, în esență, scindată între efervescența poantei și apăsarea morții, iar zgomotul r sului e de cele mai multe ori acoperit de o tăcere grăitoare la finalul multor texte. Capacitatea de esențializare de care dă dovadă prozatorul este remarcabilă mai cu seamă în privința economiei limbajului, trăsătură definitorie și pentru poezia acestuia. Textele rareori depășesc două-trei pagini, iar coordonatele spațio-temporale sunt fixate inginerește: „E mai scurt dacă o iei pe la barieră. Mai scurt ca timp, deși sunt mai mulți kilometri. Nu e aglomerat, e doar un semafor, în rest, roata se-nv rte.” (…) Oameni în trening reprezintă nu doar familiarizarea cu prozatorul Robert Șerban, ci și anunțarea plină de aplomb a unei noi direcții pentru scriitorul ce și-a pus amprenta asupra poeziei rom nești din ultimul sfert de veac. În cazul în care Robert Șerban va hotărî să stăruie în această direcție a scrisului, pariul va fi negreșit c știgător. Proza rom nească deja a c știgat încă un nume important în palmares.
