Romanul conservă heterotopia Ferentariului și construcția autoficțională, însă garanția autenticității e susținută prin plasarea acțiunii în contextul actual al pandemiei. Schiop creează confuzii la nivelul instanțelor narative, personajul Adrian Schiop prelu nd, astfel, elemente din viața autorului. Față de romanul anterior, însă, accentul nu mai cade pe descrierea cartierului. Florin, un polițist independent financiar cu care Schiop începe o relație, nu urmează întocmai tipologia marginalului, așa cum o făcea Alberto în Soldații. Se poate observa că intensitatea trăirilor scade aici considerabil. Schiop e mult mai cinic și mai distant. Se conturează o poveste de dragoste, însă fără dragoste, care se rezumă doar la relația fizică, la raporturi de putere și, în definitiv, la raportul costuri-beneficii. În carte există, în sf rșit, scurte pasaje autobiografice marcate ca ieșiri din textul propriu-zis. Autorul lucrează în acest roman cu convenția la vedere și subliniază artificialitatea produsului literar. Dimensiunea metatextuală ia forma ironiei critic nd, așadar, chiar dacă indirect, modalitatea de alegere a ceea ce se publică și ceea ce e cenzurat.
