în revista Echinox

Andrei Dósa reușește să creeze un efect de contrast între ego-ul autobiografizat și alteritate, fără să se ferească de transformarea unor expresii uzuale, pe alocuri chiar stradale, în simptom poetic (post)postmodern. Ceea ce este însă fascinant în manieră, pe lîngă basoreliefarea unei individualități, sunt micile disonanțe care survin printr-o dinamică subtilă a personajului, o evoluție care poate fi clarificată prin absența filistinismului și a unei permanente nemulțumiri de sine. Metoda narativă e autoanalitică și meticuloasă – o poveste cu nenumărate căi de intrare și ieșire. Bildungsroman, Multă forță și un dram de gingășie este și un roman ludic și lasă senzația că imaturitatea emoțională de la început — cu plictisul și inadaptarea tipice acesteia — se înscrie într-un nou regim de lectură.