Vanessa Springora (…) a ales să-și scrie povestea doar pentru a atrage atenția asupra responsabilității obligatorii a opiniei publice în privința copiilor abuzați, necesității pedepsei legale pentru abuzatori și a limitelor libertății de a face ce poftești. Faptele pe care le relatează ea s-au petrecut cu trei decenii în urmă. Avea 13 ani, era fiica unei editoare boeme, divorțată de un soț gelos și își însoțea mama la evenimente din mediul literar. (…) A avut nevoie de mulți ani de terapie pentru a o vindeca, iar în acest lung proces, cititul, literatura i-au fost leac bun. Azi, Vanessa Springora e director la Editura Julliard, coordonatoare a unei colecții la altă editură vestită, Laffont, scenaristă și regizoare, cu o viață de familie împlinită. Într-un interviu luat cu ocazia publicării versiunii rom nești, ea spune că nu a scris Consimțămîntul din răzbunare, scopul ei n-a fost să-l trimită pe Matzneff, care are acum 84 de ani, la închisoare, ci pentru că a vrut să deschidă drum discuției despre complacerea unui mediu cultural în a ignora gravitatea pedofiliei.
