pe bookhub.ro

Spectacolul de pe scena politică, chipurile parvenitismului, dar mai ales condiţia intelectualului sunt teme importante în această proză care pare cînd cronică inedită (la fiecare pas te ia ceva prin surprindere), cînd jurnal al stărilor confuze, cînd autodenunţ. O distopie veselă ar fi încadrarea perfectă a acestui volum. Cuţitul japonez n-are ce căuta în bucătărie, aşa cum nici scriitorul, (auto)declarat conştiinţă a societăţii, n-ar avea ce căuta pe o listă de aşteptare, pîndind, ca un personaj din Kafka, uşa unei instanţe care acordă, pe criterii absurde, tot felul de premii şi recompense. (…) S-ar putea spune că acest volum de proză al lui Răzvan Petrescu este curajos, fiindcă transformă în personaje figuri perfect recognoscibile ale vieţii noastre politice şi sociale. Mi se pare însă că adevăratul curaj constă în demitizarea autorului, ca tipologie narativă – autorul acela care are de multe ori inteligenţă şi, uneori, şi talent, dar nu are coloană vertebrală. Autorul nu mai e un zeu, e un muritor de r nd, dornic să parvină. Traficul de influenţă, intervenţiile pe lîngă membrii juriilor literare, încercările de a ajunge primul pe o listă, toate se împotmolesc într-un mecanism birocratic, funcţionăresc, cu nişte costuri uriaşe – irosire de timp şi de viaţă.