pe alecart.ro

Ioșca cel tăcut, Ioșca, omul văii, omul de la care se construiește o întreagă lume sau omul în care se simte vibrînd un sentiment atît de firesc și, în același timp, atît de străin realității agitate, captivează în romanul lui Cristian Fulaș prin forța hipnotizantă a simplității. Sălbăticie îmblînzită prin prezențe. O curgere lentă a vieții datorată ieșirii din timp. Un univers în care revolta lasă locul unui sentiment cuminte, de așezare, de acceptare a tuturor reflexelor umane, dar mai ales a suferinței, a morții și a pierderii. Să taci, iată lucrul cel mai de seamă pe lume, să taci și să-l lași pe celălalt să fie, fără să încerci în vreun fel a-l schimba.