Această biografie intelectuală se deschide adesea spre episoade onirice, plasate într-o „Transilvanie profundă”, văzută de la o catedră de un tînăr profesor de rom nă dintr-un sat rom no-maghiar, sat caracterizat, în altă parte, prin fenomene extreme, cu „alcoolism, indiferență, abuz emoțional și fizic asupra copiilor, pedofilie”. Astfel, Manasia scrie și rescrie, episodul transilvan al profesoratului său fiind povestit în mai multe rînduri, în texte diferite care au în comun regionalismul vinitură, o esență de tip existențialist, în speță perspectiva nordului asupra sudului, a provinciei asupra centrului (sau, la fel de bine, invers), substantiv suficient de percutant pentru a stabili o serie de opoziții pînă la urmă vitriolante pentru un spirit în formare. Îmbrăcată într-un element SF, Cronovizorul este o viziune ce are drept echivalent în teoria literară scriitura la persoana I sau jurnalul, cu Gombrowicz și „elementul artificial din om”, cu Peter Handke și relatările sale, insistent citați prin diferite motto-uri; lumea devine o imagine, o minte ce înghite, citește, citează (...) Firește, „cronovizorul” este un aparat de unică și intimă folosință, ce captează stări și fapte de acum, de atunci și din viitor, un viitor bionic, descins la prima vedere din romanele lui Dănuț Ivănescu sau Bogdan Suceavă. Dar cronovizorul poate fi și un personaj, cel care scrie și zapează la un moment sau altul din existența sa.
