Radu Țuculescu revine în forță cu Femeia de marțipan (Editura Polirom, 2020), un roman în care cotidianul este prins în mrejele basmului, fapticul conferă suport oniric aventurii, iar elementul geografic imprimă cărții culoare locală și un pitoresc fantast. Un regal de mister și aventură generează acest periplu prin spații culturale, unde apar și dispar ființe, pe c nd legendele, castelele sau piețele publice par înconjurate, în permanență, de un aer atemporal și enigmatic. Totodată, au loc înt mplări derulate alert, în timpul zilei sau al nopții, care, contopite, parcă, la un moment dat, întrețin, în mod ireal, imaginea realismului clarobscur al lui Caravaggio, proiectată într-o atmosferă ușor desprinsă din Chirico. Cu toate acestea, în lumea descrisă mai sus, din care nu lipsește și încercarea labirintului (M. Eliade), în spirit borgesian, înt lnim și destule elemente absurde și grotești, din contopirea cărora, așa cum afirma și teoreticianul Wolfgang Kayser, nu lipsește tragicul. (…) Romanul acesta care, iată, anunță și o continuare la fel de antrenantă, dezvăluie, p nă la urmă, o dimensiune a unor personaje sau locuri, în care coexistă sensibilitatea și misterul, aventura și poeticul.
