în Dilema Veche, nr. 906

A apărut recent, în colecția Biblioteca medievală, traducerea unui text esențial pentru filosofia europeană: În ce privințe se deosebește Aristotel de Platon. Grație lui Alexander Baumgarten, care a realizat ediția rom nească și coordonează din 2003, cu admirabilă competență și perseverență, întreaga colecție, Georgios Gemistos Plethon pătrunde în cultura noastră printr-una dintre scrierile care au realizat puntea dintre Bizanț și Occident în ambianța umanismului florentin. Căci acest text aspru cu Aristotel, scris ca un exercițiu de școală sau ca o suită de notițe rezumative, din perspectiva unui platonism t rziu, afin cu Proclus, e o probă de vitalitate intelectuală a lumii bizantine, oferindu-se, în amurg, să-i inițieze pe florentini într-o cunoaștere spre care aceștia aspirau cu toată ființa lor. (…) acest text despre diferențele dintre Platon și Aristotel nu e doar ceea ce pare. În pofida lipsei aproape totale de retorică internă, funcția lui retorică globală era cu mult mai amplă dec t cea a unui exercițiu de școală. Pentru Plethon, pledoaria în favoarea lui Platon urmărea renașterea imperiului, care nu putea avea loc dec t printr-o restaurare a grecității antice precreștine; pentru umaniștii italieni, această pledoarie era dovada de care aveau nevoie pentru a destitui de pe soclul său universitar scolastica de inspirație aristotelică. Alexander Baumgarten ne propune această cheie de lectură care face din Plethon personajul unei înt lniri paradoxale între Bizanț și Occident.