în revista Orizont, nr. 11

Altern nd proza scurtă cu nuvela întinsă pe zeci de pagini, Liviu Surugiu se desprinde gradual de zonele realului palpabil pentru a îmbrățișa anistoricul și potențialitățile numeroase de deschidere narativă oferite de ficțiunea speculativă. Succesul rețetei narative propuse poate fi probat mai ales în echilibrul cumpănit dintre realism mai mult sau mai puțin magic și fantastic, în firescul speculării frontierelor (ne)verosimilului. Tocmai pe acest principiu se bazează textele cu adevărat trainice ale volumului. (…) Pentru lectorii de cursă lungă ai lui Liviu Surugiu, Fata de pe Drumul Mătăsii propune o scriere matură, ferm controlată. Dilema existențială ajunge permanent la suprafața textului prin noi și noi întruchipări. Deși circumscrise textual viitorului îndepărtat sau universurilor paralele, dilemele protagoniștilor sunt doar apăsările, angoasele și speranțele prezentului.