în Observator cultural, nr. 1088

Noua apariție editorială Niciodată singur. Fragmente dintr-o galerie de portrete (Editura Polirom, 2021, cu un călduros Cuv nt înainte al lui Toma Pavel, pentru toate cele culese de autor dintr-un înapoi, în spațiul și timpul propriei memorii) mi-a dat prilejul să reiau și alte titluri semnate de acest neobosit muncitor intelectual. Cu frumoasa sintagmă a lui Camil Petrescu, care i se potrivește, cred, și lui Andrei Șerban. Pentru că în viața și în opera lui, dacă putem spune așa ceva despre un regizor, profesor și trăitor de teatru, Andrei Șerban ne-a oferit mereu lecții deschise de­spre cum să g ndim: oameni, teatru, viață și moarte, Trilogia antică, universul cehovian sau cel shakespearian. Portrete, prieteni, marile/multele nume de anvergură cu care a colaborat – sau de la care mereu a învățat c te ceva –, înt mplări și picanterii de pe diverse meridiane, amintiri dintr-o lungă carieră artistică. Oameni de teatru care i-au fost modele, precum Liviu Ciulei și Lucian Pintilie, alții care l-au sprijinit la început de carieră – regizorul Peter Brook, directoarea Teatrului La MaMa, care l-a găzduit cu generozitate, Ellen Stewart, se regăsesc pe l ngă alte nume sonore care i‑au fost alături – actrița Meryl Streep sau coregrafa Pina Bausch – de-a lungul unei prestigioase cariere. Prieteni de cursă lungă – George Banu, de exemplu, sau Ion Caramitru. Sunt mulți cei cărora Andrei Șerban le conturează generoase portrete. „Descindere în timp, tocmai văduvit de prezentul contrar. Pentru că a fost singur, s-a concentrat asupra acestei expediții retrospective și a realizat acest muzeu personal“, punctează mereu inimosul cronicar al lumii de azi George Banu, de la Paris.