în Observator cultural, nr. 1087

Anii de mijloc ai lui Lodge cuprind anii maturității, deceniile ’70-’80, ce aduc în atenția diaristului nu doar amintiri și senzații, precum anii copilăriei, ci și documente din arhiva personală, corespondență. Fiind un om calm și așezat, fără mari seisme, acesta trăiește precum scrie. Literatura, cărțile, lecturile îi umplu viața. Călătoriile sunt alte pretexte pentru conferințe și dialoguri. Care nu-i displac. O natură tonică. Omul nu are insomnii din cauza lui Kafka, nici nu cade în depresie fiindcă nu i s-a acordat Premiul Nobel. Notează în memoriile sale observații de lectură, teoretizează pe unde apucă – excelente observațiile despre tectonica romanului/literaturii din secolul al XX-lea, despre sexualitate sau literatura franceză, care a devenit plată și lipsită de substanță, punctează Lodge. Dar are succes, ca și Barnes sau Coe, în țara lui Flaubert și Camus, lipsesc micile picanterii diurne și foarte personale, care dau substanța altor jurnale. David Lodge este un bun exemplu despre cum se poate scrie/trăi și face – o prestigioasă – carieră universitară.