pe bookhub.ro

Și dacă nu era de-ajuns că romanul Dama de cupă este o frescă a societății moldave, o poveste tragico-comică captivantă și o încercare de explicație filozofică a misterului basarabean, trebuie să mai adaug că mai este și romanul care își conține propria critică. (…) în timp ce ironizează, în mod iconoclast, viața culturală basarabeană, își bate joc și de pretențiile pe care le-ar putea înainta propriul roman, ideea căruia o critică toți, de la scriitori notorii pînă la soția autorului, din invidie și nepricepere, desigur. Fără întoarcere la obîrșii, fără intertext și fără „un univers narativ în care roboții se întîlnesc cu magii”, devine limpede că romanul e „o enormitate”, „culmea mediocrității” și, pînă la urmă, „un rahat”. Încearcă și mai comentează ceva, cititorule, criticule sau cronicarule…(…) romanul e memorabil prin franchețe, autenticitate, umor și, mai ales, prin tulburarea pe care ne-o provoacă nouă, cititorilor.