Personajele din volumul Simonei Goșu sînt construite cu un mare grad de acuratețe, ele fiind o reprezentare condensată, însă minuțios și atent realizată, a unui parcurs pe care cititorul îl poate suprapune oricărei ființe din propriul spațiu cotidian, fiindcă ea este alcătuită din zecile de evenimente banale care compun viața fiecăruia dintre noi. Diferite între ele și totuși plasate sub dramatismul unor situații asemănătoare, personajele respiră, se miră, au temeri, sînt vii. În spatele lor autoarea zugrăvește un traseu de viață sinuos, în care se ascunde și cîte o inimă frîntă, și cîte o persoană pierdută, și cîte un compromis, o maternitate nedorită ori un vis neîmplinit. Vitalitatea este accentuată prin elementele cele mai adînci ale interiorității, marcate de stări firești de slăbiciune și de inocență. Avem de-a face cu niște ființe fragile, cu niște copii care au o capacitate de introspecție demnă de maturitate. Acești copii sînt condamnați să poarte după ei spectrele unei existențe cenușii, deoarece pulsiunile lumii în care trăiesc determină pierderea înceată a copilăriei. (…) Scrisă cu un suflu viu, cartea Simonei Goșu adună în sine toată fragilitatea acestei lumi aidoma unor cutii marcate cu eticheta FRAGIL în care depozităm cele mai valoroase și sensibile lucruri din viața noastră și pe care le luăm cu noi oriunde ne-am muta – în altă casă, în alt oraș, în altă țară ori pe alt continent. Așa este și cartea Simonei Goșu – o cutie de carton în care banda adezivă fixează eticheta Fragil, sub capacul căreia se ascund emoții, fragmente de clipă, străfulgerări de gînd, lacrimi, sunete, mirosuri și palpări.
