„– Cărţi revelaţie în ultimii ani? Că poate schimbăm puţin listele şi-aşa aproape identice.
– Aş putea adăuga că o revelaţie, pentru mine, a fost prozatoarea Dora Pavel. Revelaţia nu s-a produs acum, recent. O cunosc deja de destui ani, dar cu adevărat c nd, împrietenindu-ne, mi-a trimis cărţile ei (Agata murind, Captivul, Pudră, Do Not Cross, Bastian), scrise cu un stil desăv rşit, cu o noutate a temelor care m-a izbit. Aceste cărţi m-au făcut să o consider la ora asta, alături de Gabriela Adameşteanu (sau poate chiar mai mult), ca fiind cea mai mare prozatoare a noastră de după Hortensia Papadat-Bengescu şi unul dintre marii noştri prozatori. [...] Nu înţeleg critica literară, de fapt, greşesc. Critica literară nu a eludat-o, în schimb găstile literare, care au dat premii peste premii unor prozatori sau prozatoare poate cu destul discernăm nt, dar care au avut întotdeauna o poziţie faţă de proza Dorei Pavel fără discernăm nt. A luat Premiul Uniunii Scriitorilor pentru cartea Agata murind şi apoi, deşi cronicile pozitive au continuat să revină în reviste permanent de c te ori îi apărea o carte, premiile n-au mai apărut. Mă g ndesc ce s-ar fi înt mplat dacă alţi prozatori de talia ei (cum sunt Nicolae Breban, Gabriela Adameşteanu, Ştefan Agopian) ar fi rămas pe tuşă. Se înt mplă ceva în literatura noastră, apropo de ceva premii care nu au legătură cu valoarea cărţilor publicate. M-aş opri aici, pentru că ar fi prea mult pentru mine să elucidez această problemă, dar mi-ar părea bine ca tocmai această problemă să fie observată, g ndită şi, eventual, repusă într-un context mai aplecat spre valoare.”
