Tomis

Scriitorul portughez confirma, ramine egal cu sine, invaluit in discursul criptic, alegoric pe care si l-a asumat inca de la inceput. Stilul usor de etichetat, dat fiind antecedentele: solicitant, dens, livresc, scriitura profetica, filosofica, personajele esentializate, construite expresionist pe structuri simbolice, mitologice. Continutul grav, istoria povestita exemplara, cu rezonante arhaice, recognoscibile pentru ca in cosmogonia lui Saramago, Noe se contopeste cu Pygmalion, Isus cu Orfeu, geneza cu apocalipsa. Inserturile culturale invadeaza textul, transforma, si cel mai recent roman aparut al autorului, Pestera intr-un parcurs dificil pe care cititorul superficial il va abandona cu siguranta.