în Observator cultural, nr. 1065

Atenția pe care volumul o merită nu ca­de pe ampla documentare (a se vedea bibliografia de la final), ci pe maniera în care Andrei Crăciun îl compune pe Cioran ca personaj (al propriei vieţi) ori îl foloseşte ca prilej de reflecţie liberă – uneori cu o detaşare ce demască aproape respingerea sau, în orice caz, delimitarea de luciditatea gonflată a lui Cioran, gloria sa; alteori cu o anumită empatie pentru melancolia sa zbuciumată. Pe parcurs, perspectivele afective şi cognitive se schimbă în funcţie de cei care l-au cunoscut: Simone Boue, Ernesto Sabato, Aurel Cioran şi alţii, rămînînd ca fiecare cititor să descopere ce e fictiv și ce e real.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri