Noaptea plec, noaptea mă-ntorc este o proză a cărei frumuseţe nu vine din forţa narativă, care nu lipseşte, dar rămîne în subsidiar. Importante sînt autenticitatea limbajului, portretul plin de farmec, fără să fie dramatic, al omului cumsecade („fraierul” care munceşte, nu se preface), umorul şi, mai ales secvenţele unei vieţi pe care le recunoşti, fiindcă le-ai trăit într-un fel sau pînă la un anumit punct – cineva a tras semnalul de alarmă, oprind trenul, ca să poţi străbate cîmpul pe-o scurtătură. Inutil. Pînă acasă, se face noapte. Găinile tot pe întuneric se numără.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri