Suplimentul de cultura

Nu pot face dreptate unei carti atit de importante si bogate in spatiul alocat aici. Pina ce voi scrie o recenzie detaliata, semnalez insa ca avem de-a face cu o arheologie a ideii de libertate la romani, in sens nietzschean-foucauldian, si mai putin cu o istorie a ideii de libertate (fie in spiritul lui Iorga, fie potrivit unor metodologii mai recente, succint evocate si de Adrian Marino) sau cu o istorie naturala (in sensul lui Goffman). Spun toate astea fiindca Marino sapa in straturile cele mai adinci cu putinta ale istoriei si culturii romanesti, spre a descoperi pina si cele mai marunte si chiar ambigue urme <> ale ideii de libertate; asadar, <>, Marino isi creeaza in buna masura obiectul, il aproximeaza, parca il asteapta si prefigureaza. De la cronicari pina in secolul al nouasprezecelea, in ciuda tuturor ezitarilor, dibuielilor si oprelistilor, daca ar fi sa-l credem pe acest mare iubitor al libertatii, <>!