Sabotaj din iubire nu tine sa faca rabat de la linia consacrata, ci doar citeva minunatii. E vorba, fireste, tot de o autofictiune, tot de o literatura a brodatului, glosatului si imaginatului in marginea unor amintiri din copilarie, adica “ parafrazind parafraza lui Beigbeder “ tot de plimbatul unei oglinzi gratios de deformante in jurul propriului buric, doar ca, de data asta, sintem in China. In China anilor 72- 75, tara a ventilatoarelor, ca toate tarile comuniste, tara a uriteniei din beton si a interdictiilor stricte, unde eroina, fetita unui diplomat belgian, avea sa traiasca vreme de trei ani (aidoma autoarei) in ghetoul Sanlitun din Beijing, rezervat strainilor. Nu se intimpla prea des ca Amelie Nothomb sa <> politica, in romanele ei cu copile si adolescente. Iar faptul ca aici o face, reusind sa pastreze acelasi amestec de candori si perversitati, de cruzimi senine si incruntari induiosator de simpatice, mi se pare o minunata performanta.